Atenție: Anul acesta, începând cu luna mai, vă invităm să fiți alături de noi pentru o nouă inițiativă „Europa, casa noastră”.Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut și au participat la ediția precedentă!

ȚARA DE FUM ȘI SMARALD

Scumpii mei bunici,va scriu aceste rânduri din dorința de a împărtăși cu voi bucuria descrierii unei țări minunate din care mă întorc cu sufletul plin de uimire:Irlanda. Este o țara insulara ca o lacrimă de smarald într-o mare de ape.Stânci contorsionate de zbuciumul valurilor stau curajoase în fața zbuciumului neistovit al valurilor oceanului atlantic.Câmpii verzi ,nesfârșite,odihnesc privirea călătorului.Cerul pare mai aproape și mai albastru decât oriunde.O natură dură și sălbatică,de o frumusețe primitivă și nevinovată.Răsuna pretutindeni, parcă, ecou de cântece vechi, celtice, ca un glas al tânguirilor vechi .Brațele nesfârșite ale vânturilor vikinge te cuprind într-o îmbrățișare amorțită.Totul pare vechi,încremenit în timpuri imemoriale.Peisajele sunt de piatră și vânt,de nori și câmpii de smarald.Și oamenii au chipuri de o frumusețe sălbatică:obrajii arși de vânt,plete roșii ca apusurile de soare și mlădierea grațioasă,dar puternică, a arborilor ce rezistă în furtună.Este ceva din istoria lor zbuciumată ce a încremenit pe chipurile lor.Sunt celți,englezi și irlandezi în același timp. Dublinul mi s-a părut o prelungire urbană a naturii.Amestec de vechi și nou.Un oraș în care pietrele de pe caldarâm spun povești,iar frunzele din parcuri foșnesc a istorie.Nocturn,orașul apărea luminat intens și prindea viață brusc-o altă metropolă europeană. Bunicii mei dragi,aș putea scrie fără oprire de aceste locuri pe care le-am vizitat,dar sper că ați reușit să înțelegeți câte ceva din bucuria pe care am trăit-o cunoscând această țara.