Atenție: Anul acesta, începând cu luna mai, vă invităm să fiți alături de noi pentru o nouă inițiativă „Europa, casa noastră”.Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut și au participat la ediția precedentă!

Călătorind prin Paris

După o călătorie plină de peripeţii prin capitala Franţei, Paris, m-a hotărât să le fac bunicilor o vizită, să le povestesc despre Paris. Ajunsă la bunici, am început să le spun despre ceea ce am văzut în excursie. Bunica a fost mult mai curioasă şi insista să încep mai repede să-i relatez povestea, aşa că am început: „Nici nu ştiu cu ce să încep, buni, totul a fost atât de frumos! Turnul Eiffel mi-a captat atenţia într-un mod cu totul deosebit prin înălţimea spectaculoasă, dar şi prin ingeniozitatea celui care a proiectat turnul.” Bunicul m-a întrerupt şi m-a întrebat dacă am ştiu ce înălţime are, dar i-am răspuns politicos că nu ştiu cu exactitate, însă am auzit că ar avea 320 m aproximativ şi că a fost proiectat de Gustave Eiffel. Bunica m-a rugat să continui povestea. Acelaşi lucru l-a făcut şi bunicul, după ce m-a felicitat pentru răspunsul meu. Aşadar, am continuat: „Mai târziu am intrat într-un maganzin de alimente. Acolo era un număr infinit de brânzeturi, cele mai interesante au fost, pentru mine, brânzeturile pentru desert deoarece nu auzisem de un desert făcut numai din brânză. Mi-a plăcut mult brânza cu mucegai. Credeam că gustul nu-i chiar grozav, însă mi-a plăcut, mai ales combinat cu celebrele croisante franţuzeşti.” Am continuat: „Am vizitat muzee celebre de care auzisem la televizor şi mi-a plăcut extraordinar de mult. Nu-mi puteam imagina atât de multe opere de artă, atâtea splendori la un loc! Am traversat Podul Neuf construit peste Sena.” Furată de amintiri nu observasem că bunicii mei, destul de în vârstă, adormiseră. Uitându-mă la ceas am înţeles că era trecut de ora zece jumătate seara. În timp ce mă pregăteam să dorm am zărit, pe noptierea bunicii, o carte. Am vrut să văd titlul şi mi-am dat seama că era în limba franceză. Am înţeles de ce bunica era atât de curioasă să afle despre călătoria mea. Era pasionată de Franţa şi de limba franceză, dar nu avusese şansa să călătorească. Singura ei posibilitate de a călători era prin intermediul poveştilor spuse de mine. Mi-am dat seama ce norocoasă sunt că pot merge în vacanţe în toată Europa, de când suntem cu toţii cetăţeni europeni. Mocanu Ana-Maria Vârsta: 11 ani Şcoala Butoiu de Jos Prof. Voicu Cristina Elena