Atenție: Anul acesta, începând cu luna mai, vă invităm să fiți alături de noi pentru o nouă inițiativă „Europa, casa noastră”.Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut și au participat la ediția precedentă!

POVESTI EUROPENE PENTRU BUNICII MEI

Am intervievat pe bunicii mei pentru a-I cunoaste mai bine ,pe ei si tara in care traim dorind sa le spun eu ce stiu despre UE si ce parere au ei despre cele aflate.Au fost incantati sa afle lucruri necunoscute lor despre Italia ,tara unde munceste mama mea si unde am stat o perioada in vara trecuta,dar m-au,, doborat’’ cu ceea ce mi-au spus despre cum erau timpurile si locurile pe cand erau ei de varsta mea.Asa ca ,nu pot sa nu descriu ce mi-au marturisit bunicii mei. In vremea lor,se trezeau dimineata,devreme pentru a-si duce vitele la pascut.Fara laptele,branza,smantana chisleacul pe care acestea le asigurau,nu aveau ce intinde pe masa.Oile le tineau pentru carne,lapte dar si pentru ,,cojocul’’ lor bogat si calduros, a carui trebuinta era diversa.Dis-de –dimineata tesalau caii care urmau apoi sa traga toata ziua,neosteniti,lucruri deosebit de grele.Pasari cu penaj multicolor,porci greu de ingrijit,caini,pazni buni in orice prilej,pisici mancatoare de soareci,toate se invarteau in jurul casei,toate erau de mare trebuinta in viata bunicilor mei.Un lucru e sigur:pe atunci oamenii isi iubeau animalele si stiau sa se foloseasca de tot ce le ofereau ele. Casele bunicilor mei erau acoperite cu tigla,stuf,dranita,peretii erau din chirpici facuti din pamant.Erau varuite in alb.Camerele erau impodobite cu carpete tesute,iar podelele erau din lut si mai rar,acoperite cu toale cu diverse modele. Ar trebui sa ne mandrim cu bunicii nostri pentru ca au muncit mult si au sperat mereu ca se poate mai bine ,iar acesta este un exemplu de urmat,stiind cu totii ca ei au suferit si n-au avut conditii favorabile. Neschimbata a ramas natura. Ca si astazi,pe atunci se cultivau cereale si alte plante. Primavara era pentru ei sarbatoarea muncii.Fie ca ploua,fie ca era arsita,mereu faceau cate ceva,nevoia de a avea -le calca pe urme. Pentru ei, a plange era o bucurie,iar a rade,un miracol.Nu-si mai simteau mainile pline de bataturi,dar tot munceau.Cu sapele in maini,cu o sticla de apa,mamaliga,branza,ceapa si sare,plecau la camp.Seara se intorceau(saracii bunicii mei) secatuiti de puteri,cu privirea pustiita de oboseala,cu sapele tocite,sa se odihneasca.Adesea nici nu mai mancau.Era foarte greu,dar nu aveau ce face.Cultivau ce cultivam si noi astazi.Pe langa casa aveau gradinite cu legume,pomi fructiferi,vita de vie.Malaiul si faina de grau erau foarte importante in acele timpuri vechi. Mancarea se pastra in beciuri sapate in pamant si zidite cu piatra,la racoare. Erau facute sub case,nu inghetau iarna,deci erau si camari. Din cate mi-a povestit bunica,pe timpuri hainele erau rele,urate,din materiale ieftine.Din vestimentatie lipseau sosetele si incaltamintea care s-au introdus mai tarziu. Pe atunci,singurul aparat care te informa si te tinea in suspans era radioul,iar daca doreai sa vezi un film,trebuia sa bati drumuri pana la oras,la cinematograf. Era greu sa mergi la scoala,iar daca ajungeai acolo si nu te comportai cum trebuie,pedepsele erau crunte. Cand venea vorba de traditie,nu-I intrecea nimeni:gospodinele pregateau ,,de-ale gurii’’specifice fiecarei sarbatori,cu mare drag ascultau pe fiecare colindator si se lasau cuceriti de slujbele de la Biserica satului. Aceste istorisiri ale bunicilor mei ma fac sa nu uit niciodata unde m-am nascut,sa-mi amintesc cu bucurie unde mi-am petrecut copilaria,sa ma gandesc cu drag la tara mea, chiar daca acum suntem europeni si totul s-a schimbat. Desi ne-am modernizat,unii dintre noi sunt la fel ca in acele timpuri vechi.Nu voi uita niciodata unde am crescut,istoria si trecutul nostru.Fie tara mea cat o fi de rea,e tot tara mea,ma mandresc cu ea si invat sa o pretuiesc exact asa cum este. Grigoras Marina 13 ani Scoala cu clasele I-VIII Budeni,jud.Suceava Prof .coordonator Laura Carp e-mail :laura_leilei@yahoo.com